Criticul literar Dan C. Mihăilescu comentează (fară ştirea dânsului) despre cartea Tara lui Gaiţă

http://lumealuigaita.ro/wp-content/uploads/2014/07/Dan-C-Mihailescu-3.flv Cartea este un amestec de ironie, un fel de ironie tandră, parentală, prin care încercăm să ni-i apropiem pe ceilalţi, caricaturizându-i oleacă, tocmai ca să-i naştem mai buni. Cartea este plină de pasaje savuroase. Preferă întotdeauna să aibă o ţintă fermă. Să ştie o treabă domne! Nu râdem aşa ca boii. Tara lui...

Fragment din Tara lui Gaiţă, în lectura autorului

http://lumealuigaita.ro/wp-content/uploads/2014/07/Jurnal-de-10-ani-FLV.flv Este un capitol din cartea Tara lui Gaiţă, se numeşte “Jurnal de 10 ani” : Pe mine mă cheamă Andrei şi am zece ani. Mama mi-a dat un caiet şi a zis să scriu în el lucrurile mai importante pe urmă a plecat în Italia să îngrijească un bătrân bogat şi s-a căsătorit cu el. Azi la şcoală ne-am jucat de-a parlamentarii. Adică ne-am jucat cu bilele cum am văzut că fac şi ei în Parlament. A venit fiecare cu bilele lui de-acasă, le-am pus în două cutii de tablă goale de la bulionul de roşii şi-am votat secret care e cea mai drăguţă fată din clasă. După numărarea bilelor a ieşit Elena care are buzele mari şi groase şi se machiază la ora de desen cu acuarele da’ n-a fost bine că Monica zicea că ea trebuia să iasă mis că vorbise cu toţi băieţii s-o voteze pe ea contra o ciocolată cu lapte că maică-sa lucrează la cofetărie şi o plăteşte în ciocolată şi prăjituri că e criză. Monica a spus că votul nu a fost corect s-a supărat şi ne-a dat cu bilele în cap şi ne-a cerut şi ciocolatele înapoi. Ionel care e reprezentantul opoziţiei pentru că nu face nimic din ce-i dă să facă doamna a zis că votul va fi anulat dar ciocolatele nu le dăm înapoi că ce e dat e bun dat şi mortul de la groapă nu se mai întoarce decât dacă e vorba de moarte clinică cum a fost cazul cu bunica lui care s-a ridicat din coşciug în biserică a zis că i-e sete şi s-a culcat...

Epigramistul Laurenţiu Ghiţă despre cartea Tara lui Gaiţă

Îmi permit să-i adresez două epigrame, personal, şi una care se referă la acest tip de evenimente, dar nu are legătură, te asigur, cu tine. Şi-am să-ncep cu asta. Am scris-o observând că tot felul de vedete şi vedetuţe, dive, publică tot felul de cărţi, şi-atunci am scris următoarea epigramă: Vedete de la noi şi alte părţi Continuă constant să ne uimească, Fiindcă au scris cu mult mai multe cărţi, Decât au fost în stare să citească. Şi-acum două înţepături pentru prietenul Viorel Gaiţă : Profilul tău ornitologic, Mă face Gaiţă să-ţi zic, În mod exhaustive şi logic, Citindu-ţi cartea: “ciocu mic!” Şi despre Tara lui Gaiţă, te felicit tu ţi-ai făcut propria ţară, dar noi trăim într-o altfel de ţară, aşadar : Realităţi ne înconjoară Şi nu ne mai mirăm de ele, Cum are Gaiţă o ţară Şi ţara are păsărele....

Poetul Adrian Suciu despre Tara lui Gaiţă

Sunt cu siguranţă unul dintre primii oameni în viaţă care a citit manuscrisul acestei cărţi (Tara lui Gaiţă). El a crezut în permanenţă că eu îl ajut cu aceste lucruri de dragul valorii intrinsece a textelor lui, eu de fapt aveam o premoniţie, că dacă fac lucrul ăsta voi fi invitat să vorbesc într-o companie atât de plăcută şi iată, premoniţia mea a fost corectă. N-o să vă vorbesc despre carte pentru că ştiam că va vorbi domnul Alex Ştefănescu şi nu m-am pregătit să vorbesc despre carte, era complet inutil, vă las plăcerea s-o descoperiţi, de fapt nici n-am ştiut ce să vorbesc la această lansare de carte şi-atunci l-am sunat pe directorul editurii Grinta la care a apărut cartea şi l-am întrebat : « Bă Cojocaru, zi-mi şi mie ceva, ce să spun ? » Şi ăsta s-a gandit, mult, şi zice : « Nu ştiu, da vezi că e cartea cu numărul 1001 pe care a scos-o editura Grinta.» Mişto, zic, înseamnă că pot să spun că Gaiţă e o Sherezada a tranziţiei. Cam atât am vrut să vă spun, cu spaima acută că dacă a scos o carte şi mai scoate încă două trei, Viorel Gaiţă se face şi scriitor, mai intră şi-n Uniunea Scriitorilor şi dacă scrie vreodată despre lumea scriitorilor o carte de genul ăsta, ne-a luat dracu’ pe toţi....

Salutări din Țara lui Gaiță

Un articol excelent scris despre “Țara lui Gaiță” de către Cristian Teodorescu (căruia îi mulţumesc pe aceasta cale) apărut în numărul de săptămâna asta (9-15 iulie) în “Caţavencii”. “Pînă va scrie cineva marele roman al tranziției noastre, trebuie să ne mulțumim cu cronici parțiale și cu istorii foiletonistice, la bucată, despre România în care ne e dat să viețuim. În timp ce istoricii își ascut pana, așteptînd să treacă timpul ca să intre și ei in acțiune, pentru a ne spune ce ni s-a întîmplat, cronicarii de zi cu zi își tocesc pixurile sau își bat tastaturile ca să ne țină la curent cu ceea ce ni se întîmplă. Nu ne mai înțelegem istoria imediată decît dacă o citim în editoriale sau o auzim povestită și despicată în patru la talk-show-uri. Asta dacă nu cumva am făcut dependență de un anumit editorialist sau de un post de televiziune. Cu ani în urmă, cronicarii la zi ai istoriei noastre în mers erau presarii, în timp ce moderatorii TV ai cotidianului erau o specie în curs de apariție. În privința cetățenilor din public, știai cu cine ai de-a face după cum interlocutorul îți vorbea despre editorialiștii de la Adevărul sau despre cei de la România liberă. Mai complicat era dacă aduceai vorba despre Gaiță, cel care pe atunci era la TVR, dar nu știai de partea cui joacă. Unii susțineau că reportajele lui erau o dovadă că Gaiță susținea Puterea, alții, din contra, se mirau că un subversiv ca Viorel Gaiță făcea purici la TVR. Gaiță, cu aerul lui buimac cu care îi întreba pe trecători ce părere au despre faptul...