Elena Udrea îi cântă unui matelot la proră

Tu nu ai timp, tu nu ai lacrimi,
Nimic din tine n-ai să-mi dai,
Iar vii, iar pleci şi nu-mi rămâne,
Nimic din florile de mai.

Refren :
Râd şi plâng şi te strig aiurând,
E soare, e ploaie, e cald sau e vânt,
Din somn mă trezesc şi tresar speriat,
Da’ nu-i nimic, doar am visat.

Doamna Elena Udrea, preşedintele PMP şi candidatul la preşedinţia României al aceluiaşi partid, a cântat live o melodie la Kanal D. Lăsând la o parte interpretarea (pe alocuri mai bună decât a Innei la Braşov în deschiderea Festivalului Olimpic al Tineretului European, despre care experţii au zis doar atât: “e pilaf”.) să ne ocupăm un pic de versuri şi de mesajul pe care-l transmit acestea.

De la început vreau să subliniez că poezia se impune nu prin ceea ce spune, ci mai ales prin ceea ce nu spune. “Tu nu ai timp, tu nu ai lacrimi”. Versul vine în contradicţie flagrantă cu un altul, dintr-o altă piesă : “Şi băieţii plâng, nu-i aşa ? ” E clar că iubitul doamnei Udrea nu mai este un băiat, este un personaj foarte ocupat, destul de dur, care nu plânge decât atunci când vede tricolorul sus pe catarg, atunci când se uită la filmele cu Robocop, sau atunci când recită versuri despre mamă în emisiunile de divertisment.
“Nimic din tine n-ai să-mi dai”, este un vers care vorbeşte despre un aspect mai puţin cunoscut al “iubitului ”, care pur şi simplu nu mai poate să-i dea iubitei nimic din el. Cu alte cuvinte e sleit, sterp, nerodnic, adică nu mai poate duce pionierul la ecluză, în limbaj tehnic. Se poate să fie şi din cauza vârstei.
“Iar vii, iar pleci şi nu-mi rămâne,
Nimic din florile de mai.”
Reiese de aici că mişcarea de “du-te-vino” a iubitului este atât de rapidă şi de violentă, încât, de la curentul de aer produs, se scutură tote petalele florilor de mai.
“Râd şi plâng şi te strig aiurând”. Prin versul acesta iubita distruge prin compromitere inefabilul liric, care tocmai se crease, opunându-i acestuia o realitate denudată. Da, este adevărat, aşa cum bănuiam, iubita este labilă psihic şi nu-i e ruşine să recunoască asta în faţa lumii întregi. Simptomele acestei labilităţi se manifestă indiferent de anotimp :
“E soare, e ploaie, e cald sau e vânt”.
Ultimele două versuri:
“Din somn mă trezesc şi tresar speriat,
Da’ nu-i nimic, doar am visat. ”,
nu fac decât să ne pună imaginaţia să se învârtă în gol, ca uşile de la Ikea, lăsându-le nesatisfăcute, cu bună ştiinţă, pe gospodinele ce ar fi încercat să se regăsească, între două telenovele, în acest cântec de dragoste. A fost vorba despre un vis, fie el şi erotic, sau despre o realitate ? Răspunsul, îl aştept tot pe note, de la o altă candidată la preşedinţia României, doamna Monica Macovei. Haideţi doamnă, nu-i nimic dacă n-aveţi inspiraţie. Vă scrie Andrei Gheorghe versurile, o puneţi pe Eba să cânte şi dumneavoastă doar faceţi play back.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>